Radacina aeriana
Rădăcina este un organ vegetativ cu rol de fixare a plantei și absorție a apei cu sărurile minerale. Majoritatea rădăcinilor se caracterizează prin faptul că se dezvoltă īn sol, au geotropism pozitiv (sunt orientate către centrul pămāntului), nu au pigmenți asimilatori, nu prezintă muguri sau frunze pe suprafața sa, nu au noduri și nici internoduri.
Īnsă deasemenea sunt și rădăcini aeriene care se diferențiază prin faptul că se dezvoltă īn direcție independentă față de centrul pămīntului, (se cațără pe suporturi) și absorb apa din aer.
Rădăcinile aeriene sunt specifice orhideelor. Ele īndeplinesc funcțiile de absorbție și depozitare a apei cu săruri minerale, de respirație și chiar de fotosinteză. Ele sunt foarte dezvoltate īn raport cu restul plantei, reprezentānd uneori pānă la două treimi din masa vegetativă. Aceste rădăcini sunt filiforme și cărnoase și prezintă la exterior un țesut spongios special ce absoarbe apa foarte rapid avānd proprietăți asemănătoare cu cele ale unui burete sau a unei hārtii.
Fig. 1 Secțiune prin rădăcina aeriană de orhidee
Īn imaginea de mai sus poate fi observată structura internă a rădăcinii aeriene. La exterior este situată rizoderma, care este prevăzută cu perișori absorbanți. Sub acesta se găsește un strat gros de celule (scoarța) care īmpiedică evaporarea apei absorbite și joacă un rol important īn protecția termică a plantei. Stratul cel mai intern al scoarței, este alcătuit din celule strāns unite īntre ele, interconectate prin plasmodesme pentru a īnlesni circulația substanțelor.