Astronomie teoretica
1. Ce este ascensia dreapta si declinatia?
3. Cat de mult mareste telescopul? Cum se calculeaza puterea de marire?
1. Ce este ascensia dreapta si declinatia?
Acesnsia dreapta (RA) si declinatia (DEC.) sunt coordonate ale cerului care corespund longitudinii si latitudinii pamantului. Ascendsia dreapta masoara sfera cereasca de la est la vest si corespunde longitudii Pamantului. Declinatia masoara sfera cereasca de la nord la sud si este asemanatoare latitudinii pe Terra.
RA se masoara in ore, minute si secunde. Motivul: datorita miscarii pamantului spre est, cerul pare a se roti spre vest. O rotatie completa se realizeaza in 24 de ore. Fiind o rotatie de 360 de grade, unei ore ii corespunde o deplasare de 15 grade. Ca si liniile logitudinale ale pamantului, liniile imaginare de ascensie dreapta ale cerului sunt linii care converg spre cei doi poli ceresti.
Longitudinea are meridianul Greenwich ca punct 0 care imparte emisferele in estica si vestica. Pe cer, meridianul 0 este notata ca 00h00m00s si intersecteaza ecuatorul ceresc intr-un punct numit echinoxul vernal (punctul in care soarele intersecteaza ecuatorul ceresc la sfarsitul fiecarei luni martie, in fiecare an).
Ca si latitudinea, Declinatia se masoara in grade, minute si secunde, cu valori pozitive in emisfera nordica si valori negative in emisfera sudica. Un grad contine 60 de minute, un minut contine 60 secunde.
Ecuatorul ceresc reprezinta decliantia 0, in timp ce polul nord se afla la 90 grade nord, respectiv polul sud la -90 grade. Steaua polara se afla in imediata apropiere a polului nord ceresc (89.2 grade). Ecuatorul ceresc este un cerc (are 360 grade) care imparte cerul in emisfera sudica si emisfera nordica.Este proiectia ecuatorului Terrei, in spatiu.
Astronomii folosesc un sistem al magnitudinii pentru a stabili cu acuratete luminozitatea obiectelor astronomice. Un obiect ceresc are o anumita valoare a magnitudinii. Cu cat aceasta valoare este mai mare, cu atat obiectul e mai putin stralucitor. Diferenta de o unitate intre magnitudinea a doua obeicte ceresti diferite corespunde unei diferente de stralucire intre ele de 2,5 ori. Cea mai putin stralucitoare stea care se poate vedea cu ochiul liber (pe un cer negru) are magnitudinea 6.5, in timp ce stelele stralucitoare au valori negative. Sirius, cea mai stralucitoare stea de pe cer are magnitudinea -1.5
Iata magnitudinea aparenta a catorva
obiecte ceresti populare:
Soarele: -26.7
Luna plina: -12.6
Venus (maxim): -4.7
Sirius: -1.5
Saturn (maxim): -0.2
Limita ochiului uman: 6.0
Neptune (maxim): 7.7
Quasarul 3C-273: 12.9
Pluto (maxim): 13.7
Un telescop de 8": 14.2 (limita)
Telescopul Hubble: 30.0 (limita)
3. Cat de mult mareste telescopul? Cum se calculeaza puterea
de marire?
Puterea de marire a telescopului este de fapt relatia dintre
doua sisteme optice independente: telescopul si ocularul
folosit. Pentru a determina puterea de marire obtinuta, se
imparte
distanta focala a telescopului (in mm) la distanta focala a
ocularului pe care folosit (exprimata tot in mm).
Schimband ocularul cu un altul cu o distanta focala diferita,
se obtin alte puteri de marire (mai mari sau mai mici).
De exemplu: un ocular de 20mm folosit la un telescop cu
distanta focala de 1000mm va da o putere de marire de 50x
(1000/20=50), iar un ocular de 10mm folosit la acelasi
telescop va oferi o putere de marire de 200x (1000/10=100).
Ocularele fiind interschimbabile, un telescop poate produce diferite puteri de marire.
Exista insa limite teoretice ale puterii de marire care se
pot obtine de la un telescop. Acestea sunt determinate
de legile opticii si de natura ochiului uman. Ca regula de
orientare, puterea maxima teoretica la care se pot face
obervatii printr-un telescop este egala cu de 50 sau 60 de
ori dimensiunea aperturii telescopului exprimata in inch sau
de 2 - 2,5 ori dimensiune aperturii telescopului exprimata
in mm, in conditii ideale. La puteri mai mari de atat veti
obtine doar imagini intunecate, lipsite de contrast. De
exemplu, puterea maxima a unui telescop cu apertura de 60mm
(2.4") este undeva intre 120x si 142x. Cu cat puterea va fi
mai mare, claritatea si detaliile dispar. Puterile mari de
marire sunt folosite in principal la observarea Lunii, a
planetelor si a stelelor duble, care sunt suficient de
stralucitoare pentru a produce o imagine contrastanta si
clar definita.
Majoritatea observatiilor sunt realizate la puteri cuprinse intre 6 si 25 de ori apertura telescopului, exprimata in inch. Cu aceste puteri de marire, imaginile sunt mai luminoase si obiectele mult mai bine definite.
Un mod bun de a obtine puteri mai mari de marire este
folosirea unei lentile barlow. O lentila Barlow 2x poate fi
folosita impreuna cu orice ocular si ii va dubla acestuia
puterea de marire.
© Toate drepturile asupra continutului acestui site apartin STARMAX S.R.L. Orice reproducere partiala sau totala fara acordul STARMAX S.R.L. reprezinta un furt si va fi pedepsita conform legii.