Accesorii
1. Ce sunt ocularele si cum se folosesc?
Ocularele sunt instrumente optice de marire. Pentru observatii vizuale, un telescop nu poate fi folosit fara un ocular. Ocularul se ataseaza telescopului direct in adaptorul vizual sau prin intermediul unei oglinzi/prisme diagonale.
Ocularul folosit impreuna cu un telescop mareste imaginea care este formata de sistemul optic al telescopului. Exista multe design-uri diferite pentru diferite aplicatii. Design-ul si calitatea ocularului au impact major asupra calitatii imaginii obtinute.
Un ocular este caracterizat de diametru, distanta focala si campul vizual aparent. Cele mai populare diametre sunt cele cu diametrul tubului de prindere de 0.96" (acum rar folosit), 1.25" si 2". Ocularele de 1.25"sunt considerate in prezent ca fiind oculare standard pentru telescoape. Ocularele pe formatul 1,25" produc campuri vizuale reale mai inguste decat cele pe formatul 2", datorita diametrului util al ocularului. Astfel pentru distante focale mici acestea sunt perfect adecvate. Pentru oculare cu campuri vizuale aparente largi, la focale mai mari de 15-20mm dimaetrul se utilizeaza formatul 2".
Din punct de vedere al distantei focale, ocularele au valori cuprinse intre 2mm si 50mm. O distanta focala mica va produce o putere de marire crescuta, iar o distanta focala mare produce o putere de marire mica (vezi Cat de mult mareste telescopul). In functie de subiectul pe care doriti sa-l observati si de distanta focala a telescopului, va trebui sa alegeti ocularul potrivit. Pentru observarea planetelor si Lunii se folosesc oculare care produc mariri mari, deci cu distante focale mici. Pentru observarea obiectelor de cer profund (roiuri, nebuloase, galaxii) se folosesc oculare ce produc mariri mici spre medii, deci oculare cu distante focale medii mari.
Campul vizual aparent al ocularului este diametrul exprimat in grade al cercului de lumina vizibil ochiului uman. Campul vizual aparent al ocularelor variaza intre 20-30 grade (oculare cu camp ingust) pana la 120 grade (oculare cu camp extra larg). Cele mai populare oculare folosite au campuri vizuale ce variaza de la 40 grade (ocularele ortoscopice), 50 grade (toate ocularele tip Plossl si variatiunile acestui design), 60-70grade (oculare cu camp vizual larg, precum ocularele Hyperion, Ultima LX, X-Cel LX, Pentax XW, Panoptic, Radian, PWA, UWA etc), 80-82 grade (oculare cu camp vizual foarte larg (precum Axiom LX, Nagler) la 100-120 grade (oculare cu camp extrem de larg, precum Ethos si clonele lui). Ochiul uman poate cuprinde confortabil dintr-o privire un camp vizual aparent de maxim 68-70 grade, astfel ca ocularele cu acest camp vizual sunt cele mai confortabile. Campul vizual real produs de ocular intr-un anumit telescop reprezinta diametrul campului vizual de pe cer (din realitate) vazut de ochi cand un anumit ocular este atasat la telescopul. Acesta se poate calcula simplu folosind formula:
Campul vizual real = Campul vizual aparent al ocularului : Marirea produsa
De exemplu, luand un telescop SCT de 8", care are o distanta focala de 2000mm, folosind un ocular pe formatul 1,25" cu distanta focala de 20mm cu camp vizual aparent de 50 grade, obtinem o marire de 2000:20=100X. Campul vizual real obtinut este de 50:100=0,5 grade, ceea ce reprezeinta aproximativ diametrul angular al Lunii pe cer.
2. Utilizarea ocularelor si focalizarea telescopului
Ocularele sunt primele accesorii pe care ar trebui sa le detineti si sa le folositi cu telescopul dumneavoastra. Deoarece sunt cele care amplifica imaginea produsa de telescop, pentru a obtine diferite mariri este necesar sa aveti un set de cateva oculare care sa produca spatiat o gama larga de mariri in limitele teoretice ale telescopului. In general in set de 4-5 oculare cu distante focale bine spatiate poate acoperi usor toata gama de mariri posibila in orice telescop.
Priviti prin ocular punand ochiul in spatele lui si acomodati-va cu relieful sau ocular (distanta dintre lentila ocularului si ochi, atunci cand aveti o vizibilitate optima). Relieful ocular ar trebui sa fie de minim 15mm (chiar mai mult daca purtati ochelari) pentru a avea un maxim de confort si pentru a putea fi folosit cu ochelari (persoanele care sufera de astigmatism trebuie sa foloseasca permament ochelarii; in cazul celorlalte boli ale ochilor ochelarii nu sunt necesari intrucat din focalizator se pot compensa defectele ochiului). Daca va pozitionati prea departe de ocular veti pierde din campul vizual, fiind posibil chiar sa ratati raza de lumina care iese din ocular. Daca sunteti prea aproape nu veti mai putea clipi si e posibil sa observati un inel negru in jurul campului vizual.
Invartiti rotita focalizatorului pana cand obiectul este in focus, clar vizibil.
Intotdeauna incepeti cu ocularul cu cea mai mare distanta focala (procuce cea mai mica putere de marire. Este mult mai usor de focalizat si are un camp vizual mai mare care va permite sa gasiti mai usor obiectul dorit.
Pe masura ce cresteti puterea de marire, luminozitatea scade, iar campul vizual real se ingusteaza. Puterile mari de marire saunt folosite de obicei pentru obervarea Lunii, a planetelor sau a stelelor duble.
Majoritatea observatiilor se fac la puteri mici de marire intre 50X si 150X. Cu astfel de puteri, imaginea va fi mult mai luminoasa si mai bine definita, oferind mai multa satisfactie privitorului.
Un mod bun de a creste puterea de marire este folosirea unei lentile Barlow. O lentila Barlow 2X poate fi folosita impreuna cu un ocular si va dubla puterea de marire a oricarui ocular. Deoarece ocularele cu distanta focala mare mai lunga au in general un relief ocular mai lung, folosind o lentila Barlow pentru a creste puerea de marire vi se va permite o vizualizare mult mai confortabila.
Un set clasic de oculare ar putea contine focalele 32mm, 20mm, 12mm, 9mm, 5mm si o lentila Barlow. Distantele focale ale ocularelor trebuie alese in functie de fiecare telescop.
Daca nu puteti vedea nimic clar atunci cand folositi un ocular de 10mm (sau mai puternic), atunci incercati sa folositi un ocular care da o putere mai mica de marire (20mm sau 25mm).
Intodeauna este indicat sa incepeti observatiile cu un ocular ce produce o putere de marire mica (distanta focala mare in milimetri). E mult mai usor sa focalizati cu el si are are un camp vizual mai larg, facand mai usoara gasirea obiectelor pe cer. Priviti prin ocular, cu ochiul in spatele ocularului, nu lipit de lentila. Miscati una din rotitele focalizatorului pana cand aveti obiectul dorit in focus.
Chiar si cu un ocular de putere mica - cel de 20mm de exemplu - poate oferi uneori imagini neclare datorita atmosferei pamantului. Valurile de caldura si masele de aer de mare altitudine misca aerul facand ca fronturi de aer cu temperaturi diferite sa se amestece. Din acest motiv, aerul se comporta ca o lentila slaba ce interactioneaza cu lumina unei planete sau a unei stele, defocalizand-o.
4. Ce este o luneta cautatoare?
O luneta cautatoare este un mic telescop auxiliar care se ataseaza telescopului principal. Are o putere mica de marire si un camp larg, scopul sau fiind sa va ajute in ghidarea telescopului catre obiectele pe care doriti sa le observati. In centrul lor au reticul ce permite centrarea obiectului.
Majoritatea lunetelor cautatoare dau o imagine inversata (in oglinda si rasturnata).
5. Ce sunt oglinzile si prismele diagonale?
Oglinzile si prismele diagonale sunt instrumente construite astfel incat sa devieze lumina la un unghi de 90 de grade fata de axa optica a telescopului. Aceste dispozitive optice fac posibila o observare mai confortabila atunci cand priviti un obiect aflat deasupra dumneavoastra.
Reflectoarele newtoniene, datorita design-ului lor, nu au nevoie montarea unor astfel de elemente optice.
6. Filtre colorate, neutre, de polarizare. Ce sunt si la ce ajuta?
Filtrele pentru oculare sunt un ajutor de nepretuit atunci cand discutam despre observatii lunare sau planetare. Ele reduc reflexiile de lumina, cresc contrastul prin filtrari selective, cresc rezolutia, reduc luminozitatea si incetinesc obosirea ochiului.
Majoritatea ocularelor de calitate pe format 1,25" si 2" au filete la baza tubului la interior, pe care se pot monta filtre. Cei mai multi producatori folosesc acelasi tip de filet, astfel ca toate filtrele pe un anumit format se potrivesc la toate ocularele pe acel format.
Eficienta filtrelor depinde de cativa factori: apertura si distanta focala a telescopului, puterea de marire curenta, conditiile meteo. Ce va puteti astepta de la filtre? Iata mai jos o lista care contine caracteristicele celor mai comune filtre (cu T este notatat procentul de lumina transmisa):
GALBEN
#12 Galben inchis 74% T
#15 Galben inchis 67% T
Luna - Creste detaliile vizibile ale Lunii.
Jupiter - Penetreaza si inchide la culoare curentii atmosferici ce contin tonuri albastre. Creste detaliile portocalii si rosii ale benzilor ecuatoriale. Util in studierea regiunilor polare.
Marte - Reduce luminozitatea zonelor verzi-albastre si creste luminozitatea zonelor desertice. Creste claritatea limitelor norilor galbeni de praf.
Neptun - Creste detaliile la folosirea cu telescoape mai mari de 11"
Saturn - Penetreaza si inchide la culoare curentii atmosferici ce contin tonuri albastre. Creste detaliile portocalii si rosii ale benzilor.
Uranus - Creste detaliile la folosirea cu telescoape mai mari de 11".
Venus - Face posibila observarea unor detalii de contrast scazut.
Comete - Cozile cometelor sunt mai bine conturate.
#8 Galben 83% T
Informatiile descrise pentru #12 si 15# sunt valabile si pentru acest filtru. Exceptiile sunt:
Marte - Veti putea studia norii de parf galbeni.
Comete - Aduce detalii ale cozii, si produce o imagine mai bine definita a capului.
PORTOCALIU
#21 Portocaliu 45% T
Luna - Creste notabil vizibilitatea detaliilor lunare.
Jupiter - Imbunatateste detaliile din structura benzilor ecuatoriale joviene. Puteti observa mai bine regiunile polare. Delimiteaza mai bine norii de praf. Face posibila o mai buna vizualizare a zonelor intunecate.
Saturn - Vedeti mai clar benzile planetei. Regiunile polare sunt mai evidentiate.
Venus - Daca faceti observatii in timpul zilei, reduce luminozitatea cerului abastru.
Comete - Sunt mult mai distincte coada si capul cometelor - in telescoape mai mari de 11".
Soare - Folosit impreuna cu filtre solare Astrosolar sau Mylar, ofera imaginii culori mai apropiate de realitate.
ROSU
#25 Rosu 14% T
Luna - Evidentiaza detaliile.
Jupiter - Util pentru studierea norilor albastri.
Marte -Ideal pentru observarea calotelor polare si a reliefului martian. Defineste marginile norilor de praf.
Mercur - Imbunatateste calitatea observatiilor facute la apus. In timpul zilei, estompeaza luminozitatea cerului, facand posibila observarea unor detalii pe suprafata planetei.
Saturn - Util pentru studierea norilor albastri.
Venus - In timpul zilei, estompeaza luminozitatea cerului.
#23A Rosu deschis 25% T
Informatiile descrise pentru #25 sunt valabile si pentru acest filtru. Exceptiile sunt:
Marte - Se poat observa mai bine zonele intunecate ale planetei, precum si zonele portocalii de desert.
Comete - Imagiena capului cometelor este mai bine definita.
ALBASTRU
#80A Albastru deschis 30% T
#82A Albastru pal 73% T
#38A Albastru 17% T
Luna - Cresterea detaliilor.
Jupiter - Creste contrastul dintre benzile rosiatice si zonele invecinate, mai luminoase. Util pentru observarea Marii Pete Rosii.
Marte - Foarte util in timpul fenomenului "violet clearing". Util la studierea detaliilor suprafetei si a calotelor polare.
Mercur - Imbunatteste imaginea cand planeta se afla la orizont, in timpul serii.
Saturn - Evidentiaza contraste altfel mai putin vizibile ale benzilor.
Venus - Evidentiaza contraste altfel mai putin vizibile din norii superiori ai planetei.
Comete - Ofera cea mai buna imagine a cozilor cometelor.
VERDE
#56 Verde deschis 53% T
Luna - Cresterea detaliilor.
Jupiter - Util pentru observarea Marii Pete Rosii. Util pentru observarea zonelor de contrast scazut (albastre sau rosii) din atmosfera joviana.
Marte - Excelent pentru cresterea contrastului calotelor polare, a norilor josi si a furtunilor de praf.
Venus - Util pentru studierea formei norilor. Reduce luminozitatea cerului pentru observatiiile facute in timpul zilei.
#58 Verde 24% T
Informatiile descrise pentru #56 sunt valabile si pentru acest filtru. Exceptiile sunt:
Saturn - Evidentierea zonelor albe ale atmosferei.
Comete - Folositor pentru observarea cometelor luminoase.
VIOLET
#47 Violet 3% T
Marte - Util pentru detectarea norilor inalti si a paclei calotelor polare. Foarte util in timpul fenomenului "violet clearing".
Mercur - De ajutor in detectarea unor detalii putin sesizabile.
Saturn - Bun pentru studierea structurii inelelor.
Venus - Creste contrastul la nivelul norilor superiori.
Comete - Util pentru studierea cometelor luminoase.
96ND (Densitate Neutra)
#96ND 50% T - Densitate 0.3
#96ND 25% T - Densitate 0.6
#96ND 13% T - Densitate 0.9
Luna - Excelent pentru a reduce stralucirea si luminozitatea. Culorile sunt nealterate, lumina fiind transmisa unform pe intreg spectrul. Fiecare din cel trei tipuri de filtre neutre se comporta diferit, in functie de luminozitatea curenta a Lunii.
Planete - Folosit impreuna cu filtrele colorate, scade nivelul transmisiei, dar pastreaza culorile reale. Reduce stralucirea planetelor mai luminoase si minimizeaza iradiatia.
Stele duble - De ajutor in deosebirea steleor duble, reducand efectele de stralucire si diferactie din jurul stelei mai stralucitoare.
POLARIZARE
Reduce lumina polarizata din atmosfera terestra.
Luna si planete - De nepretuit in reducerea luminozitatii si a stralucirii.
Stele duble - De ajutor in deosebirea steleor duble, reducand efectele de stralucire si difractie din jurul stelei mai stralucitoare.
7. Filtre de banda ingusta si de reducere a poluarii luminoase. Ce sunt si la ce ajuta?
Aceste filtre fie transmit selectiv, fie reduc transmisia unei anumite parti a spectrului vizibil, avand scopul de a creste contrastul si vizibilitatea obiectelor de cer profund, in special a nebuloaselor.
Ca si filtrele colorate, ele se monteaza prin insurubare in oculare.
Filtrele de banda ingusta izoleaza una sau mai multe linii spectrale (o linie spectrala este o zona foarte ingusta a unei lumini colorate) sau lungimi de unda, transmitandu-le ochiului, in timp ce le blocheaza pe celelalte. Acest lucru este foarte util atunci cand se fac observatii la nebuloase planetare sau nebuloase de emisie (ele emit majoritatea luminii lor in doar cateva lungimi de unda) crescand contrastul acestora fata de fundalul cerului..
Cele mai comune filtre de banda ingusta sunt OIII (Oxigen 3), Hidrogen-Alfa si Hidrogen-Beta. Fiecare este numit in functie de linia spectrala transmisa.
Filtrele de reducere a poluarii luminoase reduc transmisia benzilor din spectru ce corespund luminii produse de catre surse fabricate de om, in special becurile de iluminat public. De asemenea, mai blocheaza si lumina imprastiata de oxigenul din atmosfera. In acest fel, aproape toata lumina emisa de nebuloase poate trece prin filtru la ocular catre ochiul uman, iar contrastul dintre o nebuloasa si fundalul negru al cerului apare mai pronuntat. Aceste filtre mai sunt denumite si UHC (ultra-high contrast - contrast foarte mare). Filtrele UHC lasa sa treaca toate cele 3 benzi inguste (OIII, H-alfa si H-beta) respingand toate celelalte lungimi de unda.
© Toate drepturile asupra continutului acestui site apartin STARMAX S.R.L. Orice reproducere partiala sau totala fara acordul STARMAX S.R.L. reprezinta un furt si va fi pedepsita conform legii.