Mecanica telescopului

Colimarea unui telescop reflector newtonian

Performanta majoritatii telescopelor reflectoare newtoniene poate fi optimizata prin re-colimarea (alinierea) opticii telescopului. Doar un telescop cu optica perfect aliniata va produce cele mai bune imagini de care e capabil. A colima un telescop inseamna a aduce elementele optice pe aceeasi axa optica. O colimare necorespunzatoare va produce aberatii si distorsiuni si imagini neclare.

Inainte de a colima telescopul, familiarizati-va cu toate componentele sale. Oglinda primara (principala) este oglinda mare din capatul tubului telescopului. Oglinda secundara este ajustata prin slabirea sau strangerea a trei suruburi pozitionate la 120 de grade unul fata de altul. Oglinda secundara (oglinda mica, eliptica aflata sub focalizator, in partea din fata a tubului) se ajusteaza tot cu ajutorul a trei suruburi de ajustare – veti avea nevoie si de instrumente optionale (descrise mai jos) pentru a realiza colimarea. Pentru a determina daca telescopul dumneavoastra are nevoie de colimare indreptati telescopul catre un perete deschis la culoare sau catre cerul albastru pe timp de zi.

Oglinda secundara

Daca aveti un ocular montat la focalizator, indepartati-l. Folositi un instrument de colimare a newtonienelor, fie un ocular Chesire, fie un colimator laser. Stringeti complet tubul focalizatorului, folosind surubul de focalizare, pana cand tubul interior nu mai este vizibil. Veti vedea prin focalizator o reflectie a oglindei secundare proiectata de catre oglinda principala. In timpul acestui pas, ignorati reflectia de la oglinda principala. Introduceti capacul de colimare in focalizator si priviti prin el. Cu focusul impins la maxim, veti putea vedea intreaga oglinda principala reflectata in oglinda secundara. Daca oglinda principala nu este centrata in oglinda secundara, ajustati oglinda secundara cu ajutorul suruburilor, strangand sau slabind, pana cand realizati centrarea. Nu strangeti sau slabiti surubul central al suportului oglinzii secundare, deoarece acesta mentine pozitia corespunzatoare a oglinzii.

Alinierea oglinzii pricipale

Ajustati acum suruburile oglinzii principale pentru a re-centra reflectia oglinzii secundare. Privind prin focalizator, siluetele oglinzilor ar trebui sa fie concentrice. Indepartati capacul de colimare si priviti prin focalizator – veti vedea reflectia propriului ochi in oglinda secundara centrata.

Colimarea unui telescop Schmidt-Cassegrain

Colimarea unui SCT este critica pentru a obtine imagini clare, in special cand faceti observatii la planete folosind puteri mari de marire. Exista 3 etape pentru a obtine o colimare buna, folosind stelele sau o sursa de lumina care imita stelele.

Inainte de a incepe colimarea lasati telescopul sa ajunga la un echilibru fata de temperatura mediului ambient. Daca exista diferente mari de temperatura intre locul in care tineati telescopul si locul de afara unde realizati colimarea, atunci va trebui sa asteptati o ora sau poate mai mult pentru ca telescopul sa ajunga la temperatura mediului. Ideal ar fi tineti telescopul intr-o camera neincalzita, cateva zile inainte de colimare.

Stabilitatea atmosferica afecteaza si ea colimarea telescopului. Valurile de caldura si vanturile de altitudine misca aerul, amestecand volume de aer cu temperaturi diferite. Din acest motiv aerul se comporta precum o lentila care intefereaza cu lumina care vine de la o stea sau o planeta, defocalizandu-le. Pentru colimare, alegeti o noapte cu un seeing bun.

Incepeti cu o colimare putin nefocusata. Acest pas initial va va aduce mai aproape de colimare precisa de mai tarziu. Folosind un ocular de putere medie, centrati o stea aflata in campul vizual. Defocusati apoi steaua pana cand apar 4-5 inele de difractie si un punct central intunecat (umbra oglinzii secundare). Acest punct nu se va afla in centrul stelei defocalizate daca telescopul este decolimat, iar inelele de difractie nu vor fi concentrice. Pentru a centra punctul si a face concentrice inelele de difractie va trebui sa ajustati suruburile de colimare localizate pe suportul pentru oglinda secundara. Scoateti/rotiti capacul de pe capatul telescopului care contine oglinda secundara. Rotiti suruburile cu nu mai mult de 1/6 -1/8 dintr-o rotatie completa. De fiecare data cand rotiti un surub, steaua se va deplasa in campul vizual - de fiecare data va trebui sa recentrati steaua pentru a verifica daca telescopul este colimat.

Continuati cu un ocular mai puternic - va recomandam o focala de 2.5mm. Defocalizati din nou steaua, doar putin si faceti mici ajustari la suruburile de colimare. Cand totul pare uniform si concentric e timpul sa treceti la colimarea focusata. Va trebui sa faceti aceasta procedura in timpul unei nopti foarte calme si sa folositi o stea care se afla pozitionata aproape de zenit. Telescopul dumneavoastra va trebui sa aiba aceeasi temperatura cu cea a mediului ambiant. La puteri mari de marire o stea focalizata arata ca un mic disc inconjurat de cercuri concentrice. Va veti folosi de aceste cercuri pentru a colima telescopul, asa cum ati facut si la pasul precedent.

De ce este nevoie de aliniere polara?

In timp ce pamantul se invarte in jurul axei sale, stelele par a se deplasa pe cer. Daca le observati folosind o montura alt-azimutala, ele vor disparea rapid din campul vizual. Reajustarile pe care va trebui sa le faceti pentru a readuce obiectul dorit in campul vizual vor fi foarte dese si destul de neplacute. O urmarire computerizata ar fi de dorit.

Pentru a evita aceste probleme aveti nevoie de un alt tip de montura, care sa urmareasca miscarea aparenta a obicetelor ceresti.

Un telescop echipat cu o montura ecuatoriala poate fi indreptat spre un corp ceresc si poate urmari cu usurinta miscarea lor, pastrandu-le in campul vizual. Buna ei functionare depide de alinierea polara sau inclinarea axei polare a monturii la un unghi egal cu latitudinea la care va aflati si indreptarea axei RA (ascensie dreapta) in aceasi directie cu axa de rotatie a Pamantului. Dupa ce axa polara este paralela cu axa Pamantului si se realizeaza o rotire inversa decat miscarea de rotatie a Pamantului, atunci obiectele vor aparea nemiscate cand sunt privite prin ocular. Nu va exista nici o rotatie a campului vizual si urmarirea va fi foarte precisa, toate acestea facand montura ecuatoriala perfecta pentru astrofotografie. Motorizand axa ascensiei drepte se poate automatiza urmarirea.

O montura ecuatoriala poate fi miscata pe doua directii: RA (ascensie dreapta - est-vest) si Dec (declinatie - nord-sud).

Alinierea polara

Polul nord ceresc (NPC) este acel punct al cerului in jurul caruia par sa se roteasca toate stelele. Steaua Polara se afla la mai putin de un grad distanta fata de NPC si poate fi folosita ca reper pentru pentru alinierea polara a telescopului. Totusi, pentru o aliniere precisa, axa polara a monturii telescopului trebuie sa fie aliniata cu adevaratul Pol Nord Ceresc.

Alinierea telescopului la axa de rotatie a Pamantului poate fi o procedura dificila sau usoara, in functie de nivelul de precizie de care aveti nevoie. Pentru observatii ocazionale, o aliniere aproximativa este suficienta. Veti avea nevoie de o aliniere mai buna daca urmariti manual sau ajutandu-va de motoare.. O precizie mult mai buna este necesara daca folositi cercuri gradate pentru gasirea obiectelor. Cea mai buna aliniere polara este necesara pentru astrofotografie.

Alinierea polara aproximativa

Cea mai usoara metoda de a alinia polar o montura ecuatoriala este folosirea latitudinii.

Axa polara a unei monturi ecuatoriale trebuie sa fie indreptata (sau sa fie aliniata polar) spre polul nord ceresc, acel punct de pe cer in jurul caruia toate stelele par sa se roteasca. Polul se afla direct deasupra nordului de pe linia rizontului. Prin urmare, axa trebuie indreptata catre nord si inclinata la un unghi egal cu latitudinea la care va aflati.

Priviti o harta, folositi Google Earth, un GPS sau alta sursa de informare pentru a gasi latitudinea locului din care faceti oibservatiile. Deblocati suruburile de blocare a latitudinii si rotiti suruburile de ajustare a latitudinii pana cand indexul axei polare corespunde latitudinii la care va aflati.

Terminati alinierea polara rotind intreaga montura pentru a alinia partea fontala a axei polare cu nordul orizontului. Daca faceti acest lucru noaptea - nordul este localizat sub Steaua Polara.

Intai, miscati montura astfel incat axa polara indica nordul.

Apoi, deblocati clema declinatiei si miscati telescopul pe declinatie astfel incat tubul este paralel cu axa polara. Blocati din nou axa declinatiei.

Ultimii pasi presupun miscarea intregii monturi. Nu va folositi doar de una din axe pentru a misca pozitia tubului.

Miscati montura in altitudine si azimut pana cand Steaua Polara se afla in campul vizual al cautatorului.

Miscati pozitia monturii centrand Steaua Polara in campul vizual al ocularului. Altitudinea poate fi ajustata folosind suruburile de ajustare a altitudinii sau scurtand-lungind picioarele trepiedului.

Mai multe informatii despre alinierea polara gasiti si in topicul Cum sa gasesc obiectele pe cerul noptii?

inapoi la pagina anterioara