Intrebari frecvente

Observatii prin telescop

Un telescop va permite sa observati alte lumi aflate in universul accesibil noua de pe Pamant, dar si sa realizati observatii la obiecte terestre.

Luna, satelitul nostru natural, ofera un spectacol extraordinar prin orice telescop. Discul lunii are o culoare in tonuri de gri, pe care se pot vedea nenumarate cratere de impact, forme de relief constituite din materiale aruncate din cratere in urma impactului, munti, umbra pe care muntii si marginile craterelor o lasa pe suprafata lunara, vai ce se intind pe sute de kilometri lungime. La puteri mici de marire se poate observa intreg discul lunar, la puteri mari de marire se pot observa detalii mici ale suprafetei lunare. Luna este intr-o schimbare continua pe masura ce trece prin fazele sale. Ocazional puteti observa eclipse lunare.

Soarele poate fi si el observat folosind un filtru adecvat. Soarele este un obiect interesant in continua transformare. Cu un filtru in lumina alba sau o prisma herschel se pot observa petele solare, facule, granulatie solara. Folosind filtre speciale se pot observa exploziile solare, precum si alte detalii. Ocazional, daca sunteti dispusi sa calatoriti in diferite zone de pe Pamant puteti observa eclipse de Soare totale sau partiale.

Observarea planetelor din Sistemul Solar este o activitate cu satisfactii imediate pentru toti astronomii cu orice telescop. Printr-un telescop se poate vedea Jupiter, detalii ale atmosferei lui Jupiter, printre care si Marea Pata Rosie si celelalte furtuni mai mici, se pot studia benzile de nori in miscare, se pot observa satelitii naturali ai lui Jupiter si trecerea acestora peste discului planetei. In cazul planetei Saturn se pot observa inelele, diviziunea Cassini si diviziunea Enke (cu instrumente mai mari), detalii ale structurilor de nori, precum si satelitii ce graviteaza in jurul planetei. Marte poate fi observata cel mai bine in momentele de opozitie cand se afla mai aproape de Pamant; se pot observa calotele de gheata de la poli, munti si campii, furtunile de praf ce brazdeaza planeta zile sau saptamani la rand. Venus si Mercur va vor arata fazele lor (la fel ca si Luna). Uranus, Neptun si Pluto pot fi vazute cu usurinta prin telescoape mai mari de 200mm, insa in cazul acestor planete nu se pot observa detalii, ele se prezinta prin telescop sub forma unor stele de culoare albastra in cazul lui Uranus si Neptun.

Roiurile (clusterii) de stele reprezinta un grup de stele ce sunt legate prin gravitatie unele de altele. Prin telescop se pot vedea roiuri de stele deschise (numite si roiuri galactice) in care stelele sunt mai indepartate si roiuri globulare in care stelele se prezinta sub o forma mai compacta. Astronomii au o placere deosebita de a incerca sa rezolve roiurile de stele globulare in stelele individuale componente.

Amatorilor le sunt accesibile, in functie de dimensiunea telescopului, o multime de nebuloase planetare si difuze. Nebuloasele planetare sunt nori de gaze in expansiune care se crede ca sunt ramasitele unor stele ce au explodat. Nebuloasele difuze sunt nori vasti de gaze si praf, de forma neregulata. Formele lor neobisnuite si luminozitatea lor scazuta solicita observatorii incepatori si avansati depotriva.

Galaxiile sunt usor accesibile in telescoapele mici, dar mai ales in telescoapele cu aperturi mari. Ele se pot vedea ca pete gri de diferite forme, iar in instrumentele mari se pot vedea bratele. Galaxiile sunt compuse din miliarde de stele, aflate la milioane de ani lumina departare de noi si reprezinta mici universuri in sine.

Cometele stralucitoare sunt usor vizibile prin orice telescop, in fiecare aparand cateva noi comete ce pot fi observate cu usurinta. Desigur, in telescoapele mari poti fi observate si comete aflate la distante mai mari fata de noi si care au o stralucire slaba.

Stelele duble si binare reprezinta atat o placere in sine pentru a fi observate, cat si un test pentru optica telescoapelor. Stelele duble si binare sunt perechi de stele ce din punctul nostru apar ca foarte apropiate. O stea dubla poate fi si binara. Componentele unui sistem binar se rotesc in jurul unui centru comun de gravitatie. Stelele duble au adesea culori diferite.

Ceea ce se poate vedea printr-un telescop este dependent de mai multi factori, insa cel mai important este apertura telescopului. Calitatea opticii, stabilitatea trepiedului si a monturii, conditiile atmosferice, poluarea luminoasa, stralucirea obiectului observat si experienta personala sunt factori ce influenteaza imaginea vazuta prin telescop. Obiectele vazute prin telescop nu sunt la fel de colorate precum in fotografii, datorita faptului ca ochiul uman este mai putin sensibil la lumina slaba decat filmul fotografic sau chipul ccd, iar fotografiile sunt rezultatul unor multiple expunerii lungi si a prelucrarilor realizate pe calculator. Astrofotografia este o experienta complexa ce poate oferi satisfactii multiple. Orice telescop poate fi folosit pentru astrofotografie, insa e nevoie de o dotare buna si experienta indelungata pentru a putea obtine fotografii excelente.

Telescoapele pot fi folosite si pentru observatii terestre la natura, pasari, evenimente sportive si pentru fotografierea acestora (in acest caz telescopul se comporta ca un teleobiectiv cu distanta focala mare). Atmosfera (poluarea atmosferica si stabilitatea atmosferei) limiteaza capacitatea telescopului intrucat in cazul observatiilor terestre observarea se face prin straturile dense de aer de la suprafata solului.

2. Cat de departe se vede prin telescop?

Aceasta intrebare este foarte frecventa printre incepatori si se datoreaza perceptiei de apropiere pe care o da un telescop. In esenta un telescop nu apropie obiectele, ci permite sa observam obiecte mai putin stralucitoare la orice distanta s-ar afla ele. Daca totusi ar fi sa raspundem la intrebare am putea afirma ca in functie de apertura telescopului pot fi observate obiecte aflate la distante de la cativa zeci de metri pana la sute de milioane de ani lumina.

In astronomie masurarea capacitatii de adunare a luminii se face atat prin comparatie cu capacitatea de adunare a ochiului uman, cat si prin comparatie cu magnitudinea maxima a stelelor vizibile printr-un telescop. Cu cat diametrul obiectivului creste, cu atat capacitatea de adunare a luminii creste si magnitudinea maxima a stelelor vizibile prin telescop creste. Pupila ochiului uman se poate dilata pana la un diametru maxim de 7mm la persoanele tinere. Magnitudinea limita a ochiului uman este in jurul valorii de 6, in functie acuitatea vizuala a observatorului si de conditiile atmosferice. Magnitudinea limita teoretica a unui telescop este o valoare ce poate fi calculata, insa aceasta valoare este diminuata de calitatea opticii, conditiile atmosferice etc. Prin instrumentele accesibile amatorilor pot fi vazute stele cu o magnitudine limita de maxim 16.

Tabelul de mai jos prezinta magnitudinea limita pentru diferite aperturi (dupa Philip S. Harrington, 1997, Star Ware, Fourth Edition, John Wiley & Sons, Inc, p. 5).

Apertura in inchi	Apertura in mm	Magnitudinea limita
2	51	10.3
3	76	11.2
4	102	11.8
6	152	12.7
8	203	13.3
10	254	13.8
12.5	318	14.3
14	356	14.5
16	406	14.8
18	457	15.1
20	508	15.3
24	610	15.7
30	762	16.2

Notiune de magnitudine este prezentata mai detaliat in topicul "Ce este magnitudinea?".

3. Se pot vedea culori prin telescop?

Cantitatea de culoare ce se poate vedea printr-un telescop depinde de cat de luminos este obiectul/steaua si cat de mare este apertura telescopului. Ochiul uman are doua tipuri de celule senzoriale, celule cu bastonase si celule cu conuri. Celulele cu bastonase sunt mai sensibile la lumina de intensitate scazuta, dar nu transmit creierului informatie despre culoare. Celulele cu conuri care transmit informatia despre culoare, nu sunt sensibile la lumina de intensitate scazuta. Astfel, obiectele ceresti cu luminozitate scazuta sunt vazute ca avand culoarea gri, si nu colorate.

Stelele stralucitoare apar colorate chiar si cand sunt privite cu ochiul liber. De exemplu Betelguese si Antares sunt rosii, iar Sirius e albastra. Stelele mai slabe apar albe, insa printr-un telescop cu apertura mai mare ele apar colorate.

Planetele apar colorate chiar si in telescoapele cu aperturi mici intrucat acestea sunt foarte stralucitoare. Marte apare ca o planeta ce prezinta diferite nuante de portocaliu, iar la poli alb-albastru. Jupiter are o culoare galbuie, presarata cu nuante de rosu. Saturn are o nuanta galbuie cu zone albastrui. Uranus si Neptun apar ca stele sau discuri albastre-verzui in instrumente mai mari de 250mm diametrul.

Roiurile de stele prezinta unele stele colorate, dar cele slabe apar ca puncte de lumina albe. Stelele din roiurile globulare apar ca puncte de lumina albe.

Nebuloasele sunt prea putin luminoase pentru a prezenta culori, ele aparand ochiului uman ca pete de lumina gri neregulate. Nebuloasa din Orion este cea mai stralucitoare nebuloasa, iar in instrumentele mai mari de 350mm diametrul se pot observa regiuni izolate rosiatice si albastrui.

Galaxiile apar ochiului uman ca pete gri de lumina.

Camerele foto permit captarea informatiei de culoare intrucat sunt mult mai sensibile decat ochiul uman si sunt capabile de expuneri cu durata mare in care acumuleaza mai multa informatie de culoare.

4. Nu vad nimic prin telescop!

Daca nu puteti vedea nimic prin telescop verificati daca obiectivul nu este acoperit cu capacele de protectie. Apoi uitati-va la focalizator si verificati ca tubul focalizatorului sa nu fie acoperit cu capacele de protectie iar un ocular sa fie introdus in acesta (sau in oglinda diagonala) si sa nu aiba capacul de protectie montat. In acest moment ar trebui sa vedeti lumina trecand prin telescop.

Daca v-ati asigurat ca toate capacele sunt scoase, lumina trece prin telescop si tot nu puteti vedea nimic prin telescop va trebui sa orientati telescopul spre un obiect luminos si sa verificati ca luneta cautatoare sa fie aliniata cu telescopul principal. In timpul zilei, scoateti telescopul afara si indreptati-l spre un obiect terestru aflat in departare, la cateva sute de metri distanta. Stalpii de lumina, un copac, un acoperis/turla de cladire sau orice alt obiect mic pe care il puteti vedea cu ochiul liber sunt recomandabile. Uitandu-va prin ocularul care produce cea mai mica putere de marire pe care il aveti (ocularul cu distanta focala cea mai mare) indreptati telescopul spre obiectul respectiv si centrati-l in campul vizual al ocularului. Apoi, fara sa miscati telescopul, uitati-va prin luneta cautatoare si ajustati suruburile de aliniere pana cand obiectul vizat prin telescop apare centrat si in luneta cautatoare. Dupa ce ati realizat alinierea celor doua instrumente unul fata de celalalt tot ceea ce vedeti centrat in luneta cautatoare va aparea in centrul campului vizual al telescopului. Uitandu-va prin luneta cautatoare indreptati telescopul spre o stea stralucitoare sau o planeta sau alt obiect de pe cer pe care doriti sa il observati si centrati-l in campul vizual al lunetei cautatoare, apoi uitati-va prin telescop unde va trebui sa apara tot in centrul campului vizual.

Luneta cautatoare trebuie pastrata aliniata cu telescopul principal. Daca aceasta se dezaliniaza de la lovituri/manipulari accidentale sau daca o demontati va trebui sa o realiniati. Realinierea se poate face si noaptea folosind o stea stralucitoare sau un bec de pe un stalp de iluminat stradal sau o casa din departare.

Pentru mai multe detalii consultati manualul de utilizare a lunetei cautatoare.

5. Ce apertura a telescopului este necesara pentru observarea diferitor obiecte ceresti?

Telescoapele mici permit observarea unei multitudini de obiecte ceresti, insa multe dintre acestea apar ca niste pete luminoase gri de diferite forme, dar fara detalii si fara culoare. Cu cat este mai mare diametrul obiectivului sau a oglinzii principale cu atat telescopul aduna mai multa lumina, are o rezolutie mai mare si poate prezenta detalii mai fine. Telescoapele cu aperturi mari au si distante focale mari astfel ca sunt posibile utilizarea unor puteri de marire mai mari si obtinerea unor imagini mai mari atat vizual, cat si fotografic. Obiectele slab luminoase precum nebuloasele si galaxiile necesita utilizarea unor telescoape cu apertura mare pentru a putea rezolva mai multe detalii. Planetele necesita utilizarea unor telescoape cu apertura mare, cu distante focale mari si utilizarea unor puteri de marire mari. In continuare va prezentam cateva recomandari in ceea ce priveste aperturile minime necesare pentru observarea diferitor obiecte ceresti.

Pentru observarea Soarelui este nevoie de un telescop cu o apertura intre 80mm si 200mm diametrul dotat cu un filtru solar ce acopera intreg obiectivul telescopului. Cu cat este mai mare apertura telescopului cu atat acesta este capabil sa rezolve detalii mai fine ale suprafetei solare. Un telescop cu o apertura de 120-150mm diametrul si cu o distanta focala intre 900mm si 1500mm este capabil sa arate granulatia solara si detalii in cadrul petelor solare. Daca telescopul este dotat cu un filtru H-Alfa atunci se pot observa exploziile solare. Pentru observarea Soarelui refractoarele acromate si apocromate sunt cele mai recomandate pentru observarea cu filtre in lumina alba, dar pot fi utilizate cu acelasi succes si celelalte designuri de telescoape. Pentru observarea prin filtre H-Alfa e nevoie de un refractor datorita proprietatilor filtrelor H-Alfa.

Pentru observarea planetelor si a Lunii e nevoie de un telescop cu o apertura cat mai mare ce ofera o rezolutie mare la observarea la puteri mari de marire si cu o distanta focala cat mai lunga pentru a putea utiliza puteri de marire mari mai usor cand atmosfera este suficient de stabila. Telescoapele cu aperturi mari permit observarea planetei Pluto, a planetelor minore si a satelitilor planetelor mari. Cele mai bune telescoape pentru observatiile planetare au cel putin 5" - 120mm diametrul si distante focale mai mari de 900mm. In acest sens sunt recomandabile refractoarele acromate si apocromate cu aperturi de cel putin 120mm, telescoapele maksutov-cassegrain si schmidt-cassegrain cu aperturi de cel putin 125mm diametrul, reflectoarele newtoniene cu aperturi de cel putin 130mm diametrul. Aceste recomandari nu inseamna ca nu pot fi utilizate cu succes si instrumentele cu aperturi mai mici, insa detaliile observate vor fi mai reduse.

Pentru observarea roiurilor de stele deschise si globulare e nevoie de un telescop cu o apertura mare. Desi aceste obiecte arata bine si in telescoape mici, iar roiurile deschise foarte intinse si luminoase pot fi cuprinse in intreg campul vizual doar cu telescoape cu un raport focal mic, pentru rezolvarea cat mai multor stele din cadrul acestor roiuri este nevoie de un telescop cu o apertura mare si o distanta focala moderata. Pentru roiurile de stele globulare apertura minima la care nucleele incep sa fie rezolvate este de 8" - 200mm, insa o apertura mai mare va rezolva mai multe stele din cadrul nucleului.

Nebuloasele sunt obiecte foarte diferite in ceea ce priveste stralucirea si dimensiunile pe cer. Nebuloasele foarte stralucitoare precum nebuloasa din Orion (M42) arata foarte bine si in telescoapele mici. Telescoapele cu aperturi mai mari permit observarea unor detalii nebulare ce nu pot fi vazute cu telescoapele mai mici. Pentru nebuloasele stralucitoare telescoapele cu aperturi medii intre 125 si 200mm si distante focale pana la 1000mm permit cuprinderea completa in campul vizual al nebuloaselor extinse. Pentru observarea nebuloaselor mai putin stralucitoare este nevoie de telescoape cu aperturi de minim 200mm si distante focale peste 1000mm.

Nebuloasele planetare necesita pentru observarea lor telescoape cu aperturi mari. Stelele centrale slabe sunt greu detectabile chiar si in telescoapele cu aperturi mari. Pentru rezultate bune recomandam utilizarea unor instrumente cu aperturi de minim 280mm.

Galaxiile sunt cele mai dificile obiecte de observat, cu cateva exceptii, intrucat sunt obiecte atat de indepartate si de slab luminoase incat chiar si in cele mai mari telescoape ele apar tot ca niste pete de diferite forme si nuante de gri. Daca doriti sa cautati si observati galaxii aveti nevoie de instrumente cu aperturi mari de minim 200-250mm pentru a putea vedea detalii.

inapoi la pagina anterioara